The Hasselblad project – photographers caught on film

Atunci când ești fotograf, îti dorești să ai aparatură cât mai performantă : să țină iso până în tavan, să focalizezi în beznă, rafală cât cuprinde și rezoluție să dea pe dinafară.
Lăsând gluma la o parte, e cumva normal sa vrei un aparat bun, te ajută mult, chiar dacă nu te face mai „fotograf” ( vorba lui Moise Guran…te ajută, dar nu te face mai deștept  ). Pe lăngă aparate scumpe și performante, mi-am dorit mereu ceva pentru sufletul meu. Cine mă cunoaște știe ca sunt mai ciudat, imi place să fotografiez cu obiective mai vechi sau atipice ( de la Lensbaby la petzval), dar am dus totul la alt nivel când mi-am cumpărat un Hasselblad 500 cu un carl zeiss de 80 mm.
Nu știu cât e sunetul acela unic pe care il face cand declanșezi, profunzimea dată de 80 mm cu 2.8 pe format mediu, sau pur și simplu ideea că ții în mâna o bucată de istorie ( pâna la urmă, e aparatul folosit pentru a fotografia pe lună ), dar camera asta are un farmec al ei.
Si ce mod mai bun de a o pune la treabă decat să fotografiezi alți fotografi. Fotografii simple , curate, în care am încercat să surprind câte o bucățică din fiecare. De la energia și optimismul molipsitor degajate de Richard Howman, la căldura din ochi a lui Ovidiu Leșan , zâmbetul misterios a Marian Cristea, bunătatea și calmul pe care le transmite Vlad Lodoabă.
Aparatul ăsta mi-a demonstrat încă o dată că fotografiile nu trebuie să fie perfecte pentru a trasmite ceva . Chiar dacă filmul făcut la weddcamp a trecut prin niște traume ( băieții de la allkimik mi-au spus că e posibil să fi fost lăsat în căldură mare de către curier…deci să știți ca punctele și alte imperfecțiuni nu au fost adăugate de mine, așa a fost să fie), asta parcă nu ii scade din farmec. Chiar și cănd e focusul putin sărit ( ironic , s-a întamplat la Alin Popescu, ambasador Sony, care e tata și mama acurateții în focalizare  )

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

14